Tarta cu mere si gutui

Din pacate nu imi pot asuma toate meritele pentru aceasta delicioasa tarta. Totul a inceput intr-o seara, cand in lipsa de ocupatie si plina inspiratie, Silviu a combinat aceste doua fructe intr-o modalitate diferita iar rezultatul il puteti vedea si voi mai sus.

Spre mare mea bucurie tarta a avut un mare succes in randul prietenilor si colegilor nostri, iar la rugamintea lor am decis sa postez reteta.

Ai nevoie de:

• 1 aluat de patiserie (din lipsa de timp eu l-am cumparat, dar este foarte simplu sa il faci in casa)
• 2 gutui
• 4-5 mere
• 1 cub de unt (latura de un 1 centimetru)
• 3 linguri de zahar vanilat
• esenta de vanilie (mie imi place sa ma joc cu aromele asa ca uneori am pus si esenta de rom sau chiar apa de portocale)

Primul pas este sa aprinzi cuptorul apoi sa decojesti fructele si sa le tai in cuburi nu foarte mici.

Intr-o tigaie mai mare pui untul, dar nu il lasi sa se topeasca foarte mult si imediat adaugi  frucele.

Presari zaharul si esenta de vanilie peste fructele din tigaie.

Calesti fructele pana ce sucul lasat de acestea scade aproape in totalitate.

Intre timp pregatesti tava de tarta, in interiorul careia pui hartie de copt.

Pentru ca hartie de copt sa se lipeasca de tava, poti pune in tava un strop de ulei.

Asezi aluatul in tava si cu o furculita il intepi, asta te va ajuta ca tava sa nu se deformeze pe timpul coacerii.

Se introduce tava in cuptor pentru 5 minute, asta va ajuta aluatul sa nu se imbibe in sucul fructelor si sa nu dea senzatia de aluat crud.

Imediat ce scoatem tava de la cuptor, putem adauga si fructele. Cu o saptula nivelati fructele in tava, astfel incat totul va arata ca un puzzle si fiecare bucatica isi va gasi locul.

Tava intra din nou in cuptor pentru circa 30 de minute.

Atunci cand e gata presari deasupra zahar tos.

Bon appétit!

Pupici!

Brownie

Cand eram mica mama facea destul de des negrese, doar ca nu se aflau printre preferatele mele. Ceva parca le lipsea. Cand am ajuns in Londra, bineinteles ca am gustat si din delicioasele brownies. Nu mai stiu exact unde le-am gustat pentru prima data, dar erau foarte bune.

Intr-o perioada obisnuiam sa imi beau cafeaua in fiecare dimineata intr-o cafenea aproape de casa, iar meniul obisnuit consta intr-un espresso dublu (deoarece se extrage mult mai bine intr-o cantitate dubla de cafea, this is another story, I will tell you another time) si un brownie. Adoram faptul ca erau moi, de ciocolata (of course) si nu foarte dulci.

Astazi am incercat pentru a doua oara aceasta prajitura si de aceasta data mi-a iesit extraordinar.

Recunosc ca am apelat, din nou la sfaturile extraordinarului Jamie Oliver si bineinteles ca sunt total satisfacuta de rezultat.

Ai nevoie de:

• 250 g unt nesarat
• 200 g de ciocolata neagra (minumum 70% cacao; eu am folosit cu minimum 50 % si tot a fost ok)
• esenta de Rom
• 50 g alune sau nuci/ migdale/ merisoare/ stafide
• 80 g praf de cacao
• 65 g faina
• 1 lingurita de praf de copt
• 160 g zahar pudra (reteta originala cere 360 de g, dar cum spuneam nu imi place sa fie foarte dulce)
• 4 oua

Am incalzit cuptorul la 180 de grade, apoi am pregatit o tava de 25 cm.

Tava am imbracat-o cu hartie de copt, dar daca nu ai hartie de copt, ajunge sa ungi tava cu unt moale si sa o tapitezi cu faina.

Intr-un vas deasupra apei am topit untul si ciocolata. Peste acest amestec am adaugat alunele, esenta de Rom si am amestecat.

Separat am amestecat faina cu praful de cacao, praful de copt si zaharul pudra.

Am pus impreuna amestecul de faina cu cel de unt, ciocolata si alune, le-am omogenizat cu o spatula pana cand am avut compozitie cremoasa si destul de groasa.

Separat am batut ouale si le-am adaugat peste compozitie, omogenizand totul cu o spatula.

Toarna compozitia in tava, o introduci in cuptorul preincalzit pentru 25 de minute. Iar pentru a nu avea o praji' uscata, dupa circa 20 de minute si in functie de cuptor, verifica starea compozitiei. In momentul in care ai scos prajitura din cuptor, in mijloc ea trebuie sa ramana elastica si suculenta. 

Acum citesc ultima carte descoperita, “Onoare” de Elif Shafak, in compania unei cesti de ceai de ghimbir cu lamaie si miere si am mancat deja doua felii. Somebody should stop me!

Pe principiul, "repetitia este mama invataturii", am tot incercat si rezultate sunt pe cat se poate de delicioase, iar diferite "greseli", s-au transformat in "Wow!". Si cum numa' o bataie strica de doua ori, dragii mei va indemn la a incerca de cate ori doriti si va e pofta.

Bon appétit!

Pupici