Sunday 23 February 2014

Prieteni la cratita- "Poale'n Brau moldovenesti"






Intr-o duminica frumoasa de februarie, ne-am trezit de dimineata, ne-am baut cafeua si eu cu Danuta. ne-am apucat de facut placinte.Dar, nu orice fel de placinte, ci cele dupa reteta mamei si a bunicii, exact asa cum se fac in Bacau placintele cu branza, fara adaugiri si alte modernisme.



I. Sa incepem cu ingredientele de baza, pentru aluat:
* 2 kg de faina de cozonac , cu 3 zerouri
* 2 cuburi de drojdie proaspata de 50 gr
* 400 gr de zahar
* 1 litru lapte
* 3 oua
* o lingurita cu sare
* 1 pahar de ulei pentru framantat(cam 150 de grame)
* coaja rasa de la o lamaie si o portocala
* 1 esenta de rom








II. Pentru umplutura de branza, ai nevoie de:
* 1- 1,2 kg de branza de vaci dulce
* 2-3 oua
* 300 gr de zahar
* 300 gr de stafide (inmuiate in esenta de rom, o ora inainte de fi folosite)
* 3 linguri de faina pentru a lega mai bine
* 1 esenta de rom
* coaja rasa de la o lamaie

III. Pentru uns placintele:

* 2 oua – inainte de a baga placintele in cuptor
* 2 linguri de zahar si 2 linguri de apa fierbinte, facute sirop – dupa ce scoti placintele din cuptor


Sa incepem cu aluatul, care e cel mai pretentios. Se cerne bine faina care e lasata de cu seara la temperatura camerei. Pentru a iesi mai pufos alutul este indicat de cernut de 2 ori. 

Din faina gata cernuta intr-un castron incapator, se iau in jur de 2-3 linguri de faina care se amesteca cu drojdia si cu apa calda pana se omogenizeaza si arata ca o smantana groasa, se acopera cu un prospop si se lasa la crescut. In timp ce drojdia creste, se mai iau alte 3-4 linguri de faina deoparte peste care se toarna apa clocotita, pana devine ca un piure subtire si se lasa la racit pana ajunge la temperatura degetului, pana putem atinge cu un degetul si amestecam cu drojdia care intre timp a crescut. Dupa ce le incorporam bine, se mai lasa inca o data la crescut.


De ce facem aceasta maia cu drojdie? Pentru a mentine placintele pentru mai mult timp proaspete si fragede.



Laptele cu zaharul se dau intr-un clocot pana zaharul se topeste si se lasa la racit, cat sa fie caldut si il adaugam peste faina din castron, alaturi de oua si de maiua crescuta.



De acum incepe partea distractiva, framantatul aluatului :). Si cu cat il framanti mai mult, cu atat el devine mai pufos, de preferat o ora, dar minim jumatate de ora pe ceas, timp in care inmoi mainile in ulei din cand in cand, ca sa poti framanta mai bine. Dupa ce ai framantat aluatul cel putin jumatate de ora pe ceas, ungi bine castronul cu ulei, tai cu cutitul alutul in 4, ca sa aiba unde sa creasca si il lasi o ora, cuminte la dospit, acoperit cu un propop.



Cat timp ai lasat aluatul sa se odihneasca, pregatesti umplutura de branza. Amesteci branza, cu ouale, stafidele si zaharul si la sfarsit adaugi faina si un strop de drojdie sa creasca si branza cu aluatul.

Dupa ce aluatul a fost lasat o ora la crescut si s-a umplut castronul, pui o parte din el pe masa unsa cu putin ulei si il portionezi in bucati cat dimensiunea unei piersici dupa care se intinde cu sucitorul si adaugi o lingura zdravana de branza. 



Impaturesti alautul peste branza, spre centru si le pui in tava tapetata cu hartie de copt unsa cu putin ulei, sa nu avem surpize sa se prinda de tava.





La o tava la dimensiunea de 30x40 cm, cum a fost a noastra, au incaput cam 15 placinte in tava. Dupa ce le-am modelat pe toate le mai lasam 20-30 de minute la crescut in tava, dupa care le ungem cu oul batut si le dam la cuptorul incins la 180 de grade, la foc mic, timp de o ora.


Dupa o ora de stat la copt, le ungem cu apa cu zahar si le pudram din plin cu zahar pudra.

Din cantitatile de mai sus va ies in jur de 45 de placinte, cat sa ostoiasca poftele tuturor pofticiosilor.





Sa aveti pofta!
Cu drag,

Saturday 22 February 2014

Palatul Stirbey- Buftea





"Istoria familiei Stirbey se impleteste cu acest loc in prima jumatate a secolului al XIX-lea , cand documentele il mentioneaza pe marele vornic Barbu Stirbey ca detinator al satului Buftea de Jos , in anul 1831.
Barbu Alexandru Ştirbey (1872-1946) a moştenit Domeniul de la tatăl său la doar 23 de ani. Om politic şi, deopotrivă, un întreprinzător abil şi pasionat, educat şi el la Paris, Prinţul Ştirbey a dat Domeniului strălucirea conferită de generozitatea spaţiului şi fericita amplasare, valorificând la maxim potenţialul său economic dar, mai ales, introducându-l în circuitul înaltei societăţi bucureştene."

Aceste detalii plus multe altele le gasesti aici.

So, like you all know I love excursiile! Ce e drept nu am mai facut de ceva timp una, properly! Sa dam vina pe vreme!
Vara trecuta nu fu week-end fara excursie, so I can't wait for the spring to come!
Mai am multe orase, biserici si zone de vizitat, incat mi-am propus sa imi cunosc si laud mai mult meleagurile!
Intr-o duminica insorita din luna Octombrie, anul trecut, la indemnul dragei mele, pe nume de cod Ella Cado (sigur iti aduci aminte de ea de la "Prieteni la cratita") am mers sa vizitam domeniu Stirbey. 
Nu-i greu de gasit, trebe sa dai pe GPS si te duce direct la tinta, aaa si daca ai timp, poti face un popas si la Mogosoaia, dar despre acest loc iti voi povesti intr-o alta zi cu soare.
Inca de la intrare te intampina poarta, folosita ca loc pentru straja, acum deschisa pentru oricine doreste sa intre.







Dupa ce ai intrat, trebuie sa parcurgi un drum serpuit prin gradina, ca apoi sa ajungi la palat.
Construit initial ca o cula, palatului i s-au adaugat ulterior elemente de  arhitectura in stil Tudor. 
Momentan in palat se afla un restaurant, foarte cochet si cu un personal amabil, iar mancarea este pe masura asteptarilor.
De cum intrii esti intampinat de holul de onoare, continuat de un alt hol ce duce in camerele restaurantului. In capatul holului se afla o camera lambrisata, unde se pare ca era biroul printului.Trebuie sa recunosc ca acesta este locul nostru preferat din palat.
In stanga holului se afla camera centrala a restaurantului, fostul salon al palatului, unde de cum ai intrat iti atrage atentia semineul, iar noi am avut norocul de a fi acolo cand au pus foc in semineu.


Palatul Stirbey

Camera centrala a restauratului, fostul salon al palatului

Imagine din camera lambrisata, un colt numa' bun pentru o cafea sau un ceai.


Semineul din camera centrala
Dupa ce te-ai perindat prin camerele palatului si dupa ce te-ai bucurat de bucatele alese, te indemn sa iesi la o plimbare, prin spatele palatului, catre lac si catre Capela Sfanta Treime.



Lacul artificial din parc adăpostește rațe, gâște și câteva lebede. Podul peste lac este o "moștenire" lăsată de o echipa de filmare engleză, care a turnat cu ani în urmă un film, folosind lacul ca decor.



O zi nemaipomenit de frumoasa!

It was a beautiful autumn day!

Vedere din parc asupra lacului acoperit cu frunze uscate.

Ne-am plimbat prin parc si parca nu ne venea a crede cate culori si cat de multa liniste era acolo. Bineinteles ca eu am inceput sa visez cum ar fi fost daca eram printesa si sa ma pot plimba pe acolo every day, dar mi-a trecut repede, pentru ca ne-am grabit sa onoram invitatia unor prieteni la masa.
Da da stiu, tot timpul eu vorbesc despre mancare, what can I say? I love food!

Ia uite cu ce ne-au asteptat gazdele! 





Uitasi sa va zic, mai am poze din timpul iernii si dintr-o seara de toamna tarzie, dar astea vi le voi arata intr-o postare viitoare. Locul acesta, ca e primavara, vara, toamna sau iarna este absolut extraordinar.

Un week-end frumos!
Pupici!

Friday 21 February 2014

Prajitura cu lamaie si mac




De ziua mea am primit una din cartile lui Jamie Oliver de la dragii mei fosti colegi. You all know, I love Jamie! Well when I opened the book, two recipes caught my attention: brownie recipe and this one.

Asa ca nu a trecut mult timp pana ce m-am pus pe treaba. Prima reteta incercata a fost, bineinteles brownie, iar de curand am reusit sa pun in practica si aceasta ultima reteta.

Este destul de usor sa o faci, iar rezultatul te va bucura, cu siguranta. Imi place sa simt boabele de mac invelite in aluatul pufos si cu aroma de lamaie.

Ai nevoie de:
  • 115g unt moale
  • 115 zahar tos
  • 4 oua
  • 180g migdale macinate
  • 30g seminte mac
  • coaja rasa si zeama de la doua lamai
  • 125g faina 
  • un plic de praf de copt
  • un varf de cutit de sare
Pentru glazura:
  • 225 g zahar pudra
  • coaja rasa si zeama de la o lamaie


Let's play!

Intai si intai trebe' sa incingi cuptorul la 180 de grade.
Ungi cu unt o tava de chec cu marginile detasabile, de 20 de cm, apoi le captusesti marginile cu hartie de copt.
Amesteca faina cu praful de copt si sarea.
Intr-un bol bati untul moale (de aceea este indicat sa il scoti cu ceva timp inainte din frigider) cu zaharul tos pana cand obtii un amestec pufos si cremos. Adauga un ou unul dupa celalalt, fara a te opri din mixat. Apoi vii cu praful de migdale, semintele de mac, coaja si zeama de lamaie. In cele din urma adauga peste amestec si faina.
Aseaza aluatul in tava  si il poti lasa in cuptor pentru aproximativ 40 de minute.
Dupa ce ai scos prajitura ce a capatat o culoare auriu- deschisa din cuptor, o poti lasa la racit.
Intre timp prepari glazura.
Cerni zahrul pudra int-un bol, peste care adaugi coaja si zeama de lamaie. Amesteca bine, pana la omogenizare.
Cand praji este aproape rece, este timpul sa torni glazura. 
And then, there is nothing else to do than eat!





Pupici!

Wednesday 19 February 2014

Hearty chocolate cake




Like I said before, we are not into Valentine's Day!
Cum Silviu are si nu alt prenume (iti poti da seama care e), m-am gandit ca nu ar trebui sa treaca nesarbatorit. Se spune ca romanii cauta orice motiv pentru a sarbatori, eu cred ca e o regula generala, in care ma incadrez 100%. Mi placi sa chem prietenii la noi, sa ii surprind si sa le scot un zambet pe buze. Incerc sa il surprind si pe Silviu, ce e drept nu prea imi iese. 
De ce?
Ma cunoaste prea bine!
Asa am incercat si in acest week-end cand am pregatit un surprise party, plus inca un element surprisa. Sa zicem ca 30% a mai fost surpriza. Data viitoare il trimit in excursie o saptamana, pentru a avea timp si linistea necesara sa organizez totul, sau imi pot construi o camera secreta in apartament.
Hai sa iti povestesc despre surpriza!

Silviu foloseste destul de des o anumita expresie: "Everybody loves je!". 
Si de aici a inceput totul!

Ma gandeam la meniul de Sambata, cand imi veni in minte ideea unui tort in forma de "imina" pe care sa scrie "Everybody loves toi!", acu' sa fiu sincera imi venea sa mai scriu si "Keep calm", norocul lui ca era torturile prea mici.
Marimea nu fu' un dezavantaj, pentru ca am facut 4 tortulete, cate unul pentru fiecare cuplu.


Ai nevoie de:

  • 250g zahar praf
  • 250g faina
  • un plic praf de copt
  • 85g cacao
  • o ligurita sare
  • 3 oua
  • 250 ml smantana sau iaurt gras
  • 120g unt topit
  • 250 ml lapte



Pentru topping ai nevoie de:
  • 400g ciocolata
  • 200 ml frisca lichida
  • 3 linguri unt
Incalzesti cuptorul la 180 de grade.
Pentru inceput bati ouale cu zaharul, pana cel din urma se dizolva si obtii o spuma densa, adaugi untul si continui sa bati. Acum poti insera pe rand smantana, faina cernuta, sarea, praful de copt si cacao.
In cele din urma adaugi in compozitie si laptele.

Ungi formele cu unt si faina, umplii fiecare forma cu mixul de mai sus si bagi la cuptor pentru aproximativ 30 de minute.

Lasi sa se raceasca, iar intre timp toci ciocolata in cuburi mici si o rastorni intr-un bol mai mare. Separat incalzesti frisca lichida, adaugi untul si amesteci bine pana ce acesta din urma s-a topit. Torni lichidul format peste ciocolata si continui sa amesteci pana ai obtinut o crema densa.
Lasi la racit pentru cateva ore, apoi torni peste inimioare si lasi peste noapte la racit.
Iar dimineata?!
Surprizaaaa













Planul initial era ca textul sa fie scris cu o alta culoare, dar cum am spus si mai sus, ma cunoaste prea bine si a fost greu inclusiv sa il ascund.

It's perfect near a glass of Prosecco!

Sa ai pofta!
Pupici!

Tuesday 18 February 2014

Placinta de mere





De cand ma tin sa iti arat si aceasta reteta, de fiecare data cand am facut o placinta, nu imi mai statea mintea la poze, ci ma infingeam in ea, desi e indicat sa o lasi un pic sa se raceasca.
Nu tin minte daca am citit pe undeva aceasta reteta, dar intr-o zi mi se facu pofta de strudel de mere si Silviu veni cu ideea de placinta in tava de tarta. Zis si facut!


Imi place la nebunie faptul ca e foarte crunchy pe exterior, iar inauntru gasesti pasta de mere cu aroma de scortisoara. Trebuie sa recunosc ca nu de fiecare data am rabdare sa o las sa se raceasca, iar limba mea are de suferit. Nu-i bai, ca mai ramane!

Ai nevoie de:
  • doua kilograme de mere
  • doua aluaturi frantuzesti
  • trei linguri de zahar
  • o lingura de scortisoara
  • esenta de vanilie/ rom dupa gust
  • 50g unt







Well, for the start you need to speli merele si sa le dai pe razatoare.
Apoi intr-o oala sau tigaie pui la topit untul si imediat adaugi merele scurse de zeama. Amesteci bine si lasi cam 10 minute sa se caleasca merele. Acum poti presara scortisoara si zaharul, amesteci din nou si mai lasi pe foc pana cand merele s-au inmuiat. Intre timp nu uita sa amesteci, pentru a preveni altele.
Indata ce s-au inmuiat, ia oala de pe foc si treci la aluat.
Intr-o tava de tarta asezi primul strat de aluat si il intepi cu o furculita.
Torni amestecul de mere in tava si acoperi cu cel de-al doilea strat de aluat.
Acum, cu furculita apesi pe marginea tavii, pentru a se lipi cele doua blaturi. Tai tot ce a ramas in plus si dai la cuptorul preincalzit la 200 de grade pentru 30-40 minute sau cel putin pana cand partea de deasupra s-a aurit bine.

Iar dupa ce e gata, trebuie doar sa:


Te bucuri de rezultat!

Tai une "petite" felia!

Tragi cu ochiul la umplutura!
Asezi pe o farfurie, ca doar trebuie sa arate si bine!


Iar de acum nu iti ramane decat sa te infrupti din ea.

Pofta buna!
Pupici!